Vlad Flueraru Avant
[Strofa 1]
Nu sunt vindicativ însă pot deveni din scurt
Cu celeritate sar la cine crede că sunt surd
Am rol indicativ.. arăt cu degetul demult
Cu celebritate nu mă-mpac, mă bucur de-nceput
Nu mă vezi cu bale, nu m-auzi făcând urât
Nu rămân cu tentative ce-mi rămân în gât
I-am bătut pe umăr, în prezent ce-i bate? - vânt
Eu lucrez într-una, Riri să mă fi văzut dansând
Prolegomene-s orele în care pot să iau din avânt
Vorbesc cu cerul și-mi pun speranțele-n ce nu e pe pământ
Am o inimă mare, lumea e mică.. aproape deloc în curând
Și singurul lucru pe care-o să-l sufăr e o modificare de gând
Amuleta la buna purtare norocu-mi e bine de când m-am văzut în domeniu
Dar nu e strigare de sus, adevărul ia partea ălora ce-adună polenul
Să simtă pornitul ce țipa că tot ceea ce ni se-ntâmplă se taie ca lemnul
Rămân în mișcare rapidă ca REM-ul cât am rezolvare fără s-am baremul
Am zis! Am o viziune. N-o să rămân o mențiune, retragem jinx-ul
Că nu scriu rimele astea degeaba, nu dau piese de-a-n pixul
Râzi în deșert ca lynxul.. dar n-ai prins firul ca fixul
D-aia-s o droaie de lipsuri.. fă cunoștință cu X-ul
[Hook]
Ce dacă am rămas singur? Parcă mi-e mai bine totul (yeah)
Atâta timp cât omul schimbă locul
O dau și fără ai mei (nu, nu)
N-o stinge nimeni la cum arde focul
Ce dacă am rămas singur? Parcă mi-e mai bine totul (yeah)
Atâta timp cât omul schimbă locul
O dau și fără ai mei (nu, nu)
N-o stinge nimeni la cum arde...
[Strofa 2]
Greu să renunț la cei cu care am început-o
Găsirea noastră - ce frumoasă, până ce-am pierdut-o
Aerul devine rece, îngheață bunul simț
Cuvintele nu vin la fel rostite printre dinți
Greu să renunț la vis, prietenii trecători
Cum descarc eu sentimentele și mă transfer la dor
Shazam-ul ăsta pentru amintiri e încă blocat
Și știu c-am dat mai mult decât am luat, deci..
[Hook]
Ce dacă am rămas singur? Parcă mi-e mai bine totul (yeah)
Atâta timp cât omul schimbă locul
O dau și fără ai mei (nu, nu)
N-o stinge nimeni la cum arde focul
Ce dacă am rămas singur? Parcă mi-e mai bine totul (yeah)
Atâta timp cât omul schimbă locul
O dau și fără ai mei (nu, nu)
N-o stinge nimeni la cum arde...