Luna Amara Tanagra Noise
Doi atârnând
Ploi de fum pe sub ochi
Mă deochi
Noapte a ochilor tăi
Peste tot ce-a durut
N-ai știut
Să mă-nveți cum să pierd
Tot ce vreodată ai fost
Și n-ai să știi niciodată
Cum ar fi fost
Să zâmbim pân-la capăt
Într-o lume fără rost
Nu vei știi nicicând
Nu n-ai să știi
[refren:]
Dar eu știu că nu se poate să dau timpul înapoi
Dar eu știu că niciodată
N-o să fim iar amândoi
Printre rânduri fug tot singur
Și sub pagini albe mor
Și aș vrea să simt că mă-nconjori
Vreau să fiu— vreau să simt– vreau să fiu— vreau să simt că mă-nconjori!
[refren]
