Kazi Ploae Trol
Era un copil sarac
Visa tacut la imposibil
Dormea pregatindu-si raspunsuri la interviuri
In viata reala nu era bun de nimic
Visa e ca om mare, da' era atat de mic
Se consola constant cu iluzii si minciuni
Ca toti din jurul lui, nu gasea ceva mai bun
Cu fete nu stia sa vorbeasca si mai clar
Colegii lui mai mari erau convinsi ca-i poponar
Ce spui nu ai, pana devii ce spui
Isi repeta ca-n randul lumii, n-o sa fie randul lui
Insa privirea si-o purta tot in pamant
Ca ochii lui urlau tot ce ascundea in gand
Si vine :
Ochi pentru ochi, fixodent pentru dinte
Roman fiind, succesu altuia te-nteapa ca un pinten
Lupti sarac, te simti bine cu bani
Da' fara ei nu intrii in peisaj la fel ca un cameraman
Baiatu' meu era pe duca, in sensu' ca
Iubea si el ploaia, da' privea cum se usuca
A-ncercat sa-nregistreze niste piese, da' nu-i iese
Ca genetic provenea din niste bestii
Si isi ura tatal la fel cum o iubea pe mama
Ca-i parasise, in locul lui se instalase teama
Si nebagat in seama adormea frumos
Si se-ntorcea pe jos, intr-un apartament saracacios
Visul lui era sa fie auzit
N-avea pic de talent, in consecinta scria poezii
Stia mai bine ce conteaza, ce-i lumesc
Stia ca-i tipic romanesc sa spui "E tipic romanesc."
Atunci a inteles, ca era vorba despre el
Cuminte ca o insigna, mort ca oamenii din portofel
Era un copil sarac, visa timid ca la-nceput
Si s-a-ngrozit de el, cand s-a vazut in clip pe tube
